.......

Mai e nevoie de comentarii?!

Ce ti-e si cu netul asta

Azi eram urcat pe net ca de obicei, cu messengerul binenteles deschis. In lista este trecut si bunul prieten Razvan, al carui ID este razy_baby (pentru doritoare, tipul e k :)). Momentan e in Arad si nu are conexiune la net. La un moment dat gasesc pe monitor, in colt, un mesaj "razy_baby sign in". Hohoho, imi zic, "ce faci, frate?" ii scriu... vine un raspuns in engleza. Hopa, baiatul este pus pe glume, imi zic din nou. Hai sa-i facem pe plac. Si ma apuc sa-i zic in engleza... dar dupa 10 minunte deja era prea mult pentru o gluma. Pun mana pe telefon, sun la Arad. Razvan al meu dormea... m-am scarpinat la ceafa si am inceput sa comunic cu individul. E un pustan de 18 ani, din Singapore al carui id de messenger este razy_baby... e pus acolo, cine stie, daca mai apare macar mai exersez engleza.

Moment nasol

Nu mi s-a intamplat mie, e drept, dar faza in sine este, vorba carcotasilor, "foarte tare, frate". Eram cu un prieten (sal, Vali!) la semafor asteptand culoarea verde. Langa noi, o "fetitza" cu o pisica in geaca. Simpatice foc amandoua (n.r.). Prietenul s-a uitat la pisica, s-a uitat luuuung si la cealalta pisica si tocmai se pregatea sa coaca o "baietzie" (ceva gen "ce pisica dragutza, ce numar de telefon are?") cand "fetitza" ii tranteste un "daca asteptati sa se faca verde, s-a facut". Semaforul se facuse verde intr-adevar, iar eu personal cred ca prietenul se facuse rosu. Nu am apucat sa mai observ detaliul acesta, pentru ca in urmatoarea zecime de secunda el deja traversase bulevardul...

Urăsc America!

Motto: Stalin şi poporul rus libertate ne-a adus... mda, ne-a adus libertatea de a visa că într-o zi vor veni amercanii.
De fapt, cred că este mai puţin vorba de ţară ca atare... că şi ei, săracii, se confruntă cu probleme româneşti. Frumoasă ţară au, păcat că e locuită. Ca urmare, este nevoie de erată: urăsc mă(t)reaţa naţiune americană! Din ce în ce mai mult...
Nu cred că vă interesează ce mi-a căşunat, dar o să vă spun. Având prea multe pulsiuni interne, prea multe smulgeri la nivel de metafizic, am zis că e necesar să mai domolesc un pic aceste manifestări acute... şi ce altceva te poate aduce mai repede la platitudine şi stare de deget în nas decât un televizor conectat la priză şi la Astral TV?! Mda... şi am urmărit, în prima parte, o serie de documentare în care nişte neni (americani) vorbeau despre câtă propagandă se face în China şi în Coreea de Nord, cât de chinuiţi sunt bieţii oameni că nu au cablu tv, seceri şi ciocane erau expuse ostentativ (atât de producătorii chinezi, dar mai ales de cei americani, autorii documentarelor), că nu mişcă râul fără conducătorul iubit, alea, alea... mai ştim, aştia bătrânii, cum era când aşteptam să înceapă povestea de seară pentru micuţi cu bunăciunea aia de tanti Ludmila :)
Şi după aia a început necazul... am vizionat (recunosc că nu în premieră) filme americane de război, cu oameni şi femei... mi-a căzut foarte rău atâta propagandă. Nu mi-a mai venit să vomit de mult timp, cam de pe vremea lu Rambo. Câţi bani a mai pompat autoritatea s.u.a. în kkt -urile astea holivudiene, numai ca să-i poată induce bizonului plătitor de taxe motivul pentru care-i moare feciorul prin Afganistan, Iraq şi restul de locaţii transformate în terenuri de test pentru armament de ultima generaţie... în numele măreţei naţiuni americane.
Mă scuzaţi, mă ia cu greaţă, pot să plec la baie?

Sadism matinal...

Post tarziu...

E ora 4.13 A.M... ora e mica, asta e, abia acum am ajuns de la beri. Insa am venit pornit sa postez ceva... despre ce?! Dumnezeu cu mila... aveam cateva idei, le banuiam marunte... am ajuns acasa, am intrat pe Kestii, pe Korali... si asa m-a luat o tacere...

Frustrare..

La serviciu am un program de director. Doar program, ca ierarhic si salarial sunt acolo, la baza digului.... da, ala, ala neinsemnatul, mic si lentilos. Right... that's me.
Revenind... o data la doua zile incep programul la 12.00. Pai daca stiu ca abia la pranz incep sa ar, nu-i mai mare bucuria sa ma prinda ora mica la beri sau la alte lucruri utile pe langa casa omului?!
De vreo cateva zile insa au adus niste cetateni de bine ai patriei noastre Romanica niste pickhammere si niscaiva buldozere exact sub parbrizul camerei mele. Mama mia, ce treziri imi iau la ora 7.00! Si tot uit ca se va intampla neplacutul dimineata.. si imi tot fac planuri de trezire la ore nematinale... Si ce decibel imi baga baietii in pavilion... si ce le mai umplu si eu frigiderele cu carne....

Solitaire VS. Undress Me

Daca tot am asistat acum cateva saptamani la o discutie despre cat de nasol e Solitaire-ul jucat la birou si cat de aiurea sunt cei care-l joaca, va propun azi un test comparativ. Un benchmark. Facut nu de CeapaNebuna(MadOnion) ci de altcineva. De CartofulRazvratit.
Deci da, Solitaire vs. Undress Me, dupa cum urmeaza:
ASEMANARI: -AMBELE SUNT EXTREM DE SOLICITANTE. A nu se juca acasa, ca faceti buba. Pastrati-le pentru la birou, mai ales in preajma deadline-urilor.
DEOSEBIRI: 1. Solitaire-ul devine un joc absolut penal cand descoperi cate face un click dreapta. Spre deosebire de Undress Me, care te pastreaza fresh de la inceput, cand the choozen tzatza e in echipament de zi si pana la final, cand au cazut toate accesoriile dansei (ca altfel nu-i putem spune) - timp in care tu nu ai facut decat sa dai din soarece, da nu asa, in dorul lelii, ci cu abnegatie si fascinatie.
2. Solitaire-ul e joc de fetitze. Undress Me e joc de fatalai.
3. Undress Me, pe langa faptul ca e complicat de la sine, mai este si structurat pe trei nivele, care de care mai greu, in functie de cat de repejor se despoaie fatuca. Chiar trebuie sa va precizez ca cea mai repejoara e aia blonda?!

Sunteti proprietarii adevarului absolut?

Inca nu sunteti proprietarii pietrei filosofale? Nu stiti inca de unde apar toate problemele voastre? Cineva mai bun la matematici decat mine si-a dat seama si a venit cu RASPUNSUL. Un raspuns argumentat cum putine mai gasesti in ziua de azi :)

Unde e greseala?

E iar Duminica. Si ce daca? Am impresia ca traiesc aceeasi duminica ca si acum o saptamana, ca si acum doua si ca acum mult timp. De ceva timp tot ce se schimba este ora. Si nimic nu mai e cum ar trebui. Mi-e dor sa fumez o tigara fara sa ma gandesc ca ar trebui sa ma las. Si multe le fac gandindu-ma ca ar trebui sa nu... Chiar si cu post-ul asta... il recitesc si ma gandesc ca nu ar trebui sa... Si se presupune ca ar putea fi altfel. De ce nu e? Unde e greseala? Sa speram ca raspunsele vine :) Chiar daca mai tarziu...

Treaba asta cu blogurile imi apare ca o manifestare pe cat de publica pe atat de familiara.. ceva asa, ca o nunta. Numai ca aici cine intra primeste darul (dupa cum e dat fiecaruia, primeste o emotie, un zambet, o parere), iar daca ii place poate lasa la randul lui ceva in schimb.

Primele impresii...

Mda. Am blog.
Intrebarea care se impune este: cum procedam? Se pare ca am subestimat atentia si munca ce trebuie depuse ca sa obtin un blog cum sunt altele (alea de intru eu cu placere pe ele). Deocamdata partea cea mai proasta e ca ma ratacesc (inca) in templates. Mi-ar trebui niste politisti :) Care sa-mi spuna macar cum fac sa cobor poza sub text fara sa ma folosesc de MSWord si copy/paste :(