Clipiciuni

Clipim cu totii. Sclipim cu totii. Asta ar fi locul potrivit sa impartim clipiciuni si sclipiciuni. Zic eu.

joi, ianuarie 05, 2006

Despre cadou

A fost un 2005 bunisor. S-a terminat. Yupieeee. Sau semiyupieeee, pentru ca din pacate suntem cu un an mai batrani. Si poate cu un an mai destepti. Spun poate pentru ca nu e cazul meu. Eu in 2005 am aflat doar despre cat de multe lucruri imi scapa (la final mi-am facut testul de pe KeStii si am ramas corijent. Nota 2, m-am dat afara, trecem peste...)
In final de an insa am primit un cadou. De la Dana. Ulterior am aflat ca a fost o greseala. Mi s-a mai dus din bucurie, dar la urma urmei si penicilina tot din greseala a fost descoperita. Am primit o lista de 18 ID-uri de ymess, toate noi noute, absolut stralucitoare, nici una cunoscuta. Nu m-am putut abtine si am dat Accept la toate. Si nu fara urmari...
Draga Dana, multumim pentru cadou. M-a bucurat. Raman dator.
Sa multumim lui Dumnezeu ca nu avem darul bauturii. No'oc, multani!

joi, noiembrie 03, 2005

Fabula veche

Ti-aduci aminte cand pasteam
Si ti-am cerut... si nu ai vrut...
Si-am insistat si mi-ai cedat?
Vaco!

Ti-aduci aminte cand pasteam
Si mi-ai cerut si nu ti-am dat,
Si-ai insistat si ti-am cedat?
Si-as mai fi vrut, dar n-ai putut?
Boule!

duminică, octombrie 09, 2005

Crize exprimate liber...

Sundays. Club de fiţe din buricul târgului. Eu la bar. Apare EL: 1.85, geluit, cu inevitabilii ochelari de soare îmfipţi în freză, îmbracat dupa ultima moda (baiat subtire, te joci!?). Arunca degajat pachetul de Parliament şi cheile de la maşină pe tejgea şi începe să emane sictir de jur împrejur. Vine barmanul, îl întreabă ce şi cum. Şi se aude EL grăind suav: "Ai uana Gec. Ă dabăl uan, pliz. En ă bir, Carsberg, pliz". Pune bartenderu' mâna şi face. Îi înmânează comanda şi îi comunică preţul: "Cinci sute douăzeci de mii." Se lasă linişte cinci secunde şi se aude din nou EL, acum un pic răcnit: "CÂT UĂI?!"

luni, septembrie 26, 2005

.......





Mai e nevoie de comentarii?!

duminică, septembrie 25, 2005

Ce ti-e si cu netul asta


Azi eram urcat pe net ca de obicei, cu messengerul binenteles deschis. In lista este trecut si bunul prieten Razvan, al carui ID este razy_baby (pentru doritoare, tipul e k :)). Momentan e in Arad si nu are conexiune la net. La un moment dat gasesc pe monitor, in colt, un mesaj "razy_baby sign in". Hohoho, imi zic, "ce faci, frate?" ii scriu... vine un raspuns in engleza. Hopa, baiatul este pus pe glume, imi zic din nou. Hai sa-i facem pe plac. Si ma apuc sa-i zic in engleza... dar dupa 10 minunte deja era prea mult pentru o gluma. Pun mana pe telefon, sun la Arad. Razvan al meu dormea... m-am scarpinat la ceafa si am inceput sa comunic cu individul. E un pustan de 18 ani, din Singapore al carui id de messenger este razy_baby... e pus acolo, cine stie, daca mai apare macar mai exersez engleza.

marți, septembrie 20, 2005

Moment nasol

Nu mi s-a intamplat mie, e drept, dar faza in sine este, vorba carcotasilor, "foarte tare, frate". Eram cu un prieten (sal, Vali!) la semafor asteptand culoarea verde. Langa noi, o "fetitza" cu o pisica in geaca. Simpatice foc amandoua (n.r.). Prietenul s-a uitat la pisica, s-a uitat luuuung si la cealalta pisica si tocmai se pregatea sa coaca o "baietzie" (ceva gen "ce pisica dragutza, ce numar de telefon are?") cand "fetitza" ii tranteste un "daca asteptati sa se faca verde, s-a facut". Semaforul se facuse verde intr-adevar, iar eu personal cred ca prietenul se facuse rosu. Nu am apucat sa mai observ detaliul acesta, pentru ca in urmatoarea zecime de secunda el deja traversase bulevardul...

sâmbătă, septembrie 10, 2005

Urăsc America!

Motto: Stalin şi poporul rus libertate ne-a adus... mda, ne-a adus libertatea de a visa că într-o zi vor veni amercanii.
De fapt, cred că este mai puţin vorba de ţară ca atare... că şi ei, săracii, se confruntă cu probleme româneşti. Frumoasă ţară au, păcat că e locuită. Ca urmare, este nevoie de erată: urăsc mă(t)reaţa naţiune americană! Din ce în ce mai mult...
Nu cred că vă interesează ce mi-a căşunat, dar o să vă spun. Având prea multe pulsiuni interne, prea multe smulgeri la nivel de metafizic, am zis că e necesar să mai domolesc un pic aceste manifestări acute... şi ce altceva te poate aduce mai repede la platitudine şi stare de deget în nas decât un televizor conectat la priză şi la Astral TV?! Mda... şi am urmărit, în prima parte, o serie de documentare în care nişte neni (americani) vorbeau despre câtă propagandă se face în China şi în Coreea de Nord, cât de chinuiţi sunt bieţii oameni că nu au cablu tv, seceri şi ciocane erau expuse ostentativ (atât de producătorii chinezi, dar mai ales de cei americani, autorii documentarelor), că nu mişcă râul fără conducătorul iubit, alea, alea... mai ştim, aştia bătrânii, cum era când aşteptam să înceapă povestea de seară pentru micuţi cu bunăciunea aia de tanti Ludmila :)
Şi după aia a început necazul... am vizionat (recunosc că nu în premieră) filme americane de război, cu oameni şi femei... mi-a căzut foarte rău atâta propagandă. Nu mi-a mai venit să vomit de mult timp, cam de pe vremea lu Rambo. Câţi bani a mai pompat autoritatea s.u.a. în kkt -urile astea holivudiene, numai ca să-i poată induce bizonului plătitor de taxe motivul pentru care-i moare feciorul prin Afganistan, Iraq şi restul de locaţii transformate în terenuri de test pentru armament de ultima generaţie... în numele măreţei naţiuni americane.
Mă scuzaţi, mă ia cu greaţă, pot să plec la baie?